Întuneric | Obscuristyst https://obscuristyst.com Partenerul tău în dezvoltare Tue, 16 Apr 2019 11:40:13 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.6.3 https://obscuristyst.com/wp-content/uploads/2016/09/favicon-150x150.png Întuneric | Obscuristyst https://obscuristyst.com 32 32 Perfecți şi uşor prostuți https://obscuristyst.com/perfecti-si-usor-prostuti/ Thu, 27 Oct 2016 09:15:13 +0000 https://obscuristyst.com/?p=24478 M-am întrebat astăzi de ce oare avem în noi şi lumină şi întuneric. Dacă venim din lumină, de ce a lăsat bunul Dumnezeu şi antonimul luminii să se manifeste?
Adică… să fim serioşi! Voi chiar credeți că Adam şi Eva muşcau din mărul delicios, încurajați perfid şi persuasiv de şarpe şi Dumnezeu n-a ştiut? Sau poate credeți că n-a fost atent? Sau nu a văzut? Sau era aşa… ocupat ca noi?
Nu, nu, nu! Dumnezeu le ştie pe toate, mereu. Nu mişcă firul ierbii fără ca El să îl vadă. Nu creşte spicul de grâu fără voia sa! El a ştiut, prin urmare, că Eva şi Adam voi greşi. Şi i-a lăsat să greşească.
Acum am înțeles de ce! Pentru că dacă nu am fi imperfecți, nu am înțelege Perfecțiunea! Nu am avea termen de comparație. In loc să avem plus şi minus, am fi mereu pe zero. Neutri. Perfecți şi neutri.
Nu am înțelege lumina pentru că nu ar exista întunericul. Nu am fi emoționați de bunătate şi frumusețe, pentru că nu am percepe „dimensiunea” răului şi a urâtului.
Am fi cei mai neutri îngeri perfecți, inconştienți de perfecțiunea noastră şi de lumina noastră. Perfecți şi total neinformați!
Cunoaşterea ascunsă în măr! Da! Asta era! Cunoaşterea ascunsă-n fructul dulce şi nu-chiar-aşa-de-oprit era binele minunat şi răul necesar înțelegerii binelui.
Cât de genial (iertate-mi fie licența şi îndrăzneala!) poate fi Dumnezeu! El ne-a dat mărul şi ne-a dărit şi spectrul larg al contrastelor.

Să ne acceptăm, aşadar, umbrele noastre cele întunecate, pentru că datorită lor, prin comparație, putem fi în fiecare zi mai buni, mai luminoşi, mai înțelepți.
Nu sunt şi nici nu îmi doresc să fiu perfectă. Altminteri, cum aş putea cunoaşte bucuria, dacă nu m-aş fi întâlnit uneori cu tristețea?

]]> Despre întuneric https://obscuristyst.com/despre-intuneric/ Sat, 03 Sep 2016 14:46:36 +0000 https://obscuristyst.com/?p=24247 [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24248″ img_size=”full”][vc_column_text]În întunericul grădinii, când deja noaptea liniștise întreaga fire şi doar greierii mai mângâiau aerul cu sunetele lor, m-am întins pe iarbă, învelită într-o pătură moale, ca să contemplu cerul. Era atât de înselat şi negru, în egală măsură, încât am înțeles, foarte simplu şi clar, esența frazei „Întunericul este doar absența luminii”. Pentru că, în realitate, ochii mei nu căutau întunericul, ci sclipirile luminoase, intermitente şi fermecătoare ale multitudinii de stele. Unele mai strălucitoare, altele mai verzi sau mai roşii şi câțiva sateliți amețiți de învârtire care treceau precum bicicliștii printre stelele fixe, evitând miraculos, în traiectoria lor dreaptă, intersectarea cu orice altă stea-sursă de lumină. Privirile mele nu s-au oprit nicio clipă să contemple întunericul negru al bolții, ca şi cum acesta nu ar fi fost altceva decât o pânză, un suport care asigura contrastul necesar pentru ca Lumina să fie lumină, pentru ca Stelele să fie vizibile.

Am înțeles, simplu, că lumina ne cheamă şi ne hrăneşte mereu, iar întunericul este doar distanța între două stele. Nimic altceva.
Faceți un test: am fotografiat cerul, însă în fotografie a ieşit o singură stea, cea mai luminoasă. Privind fotografia, voi la ce vă uitați? Ce anume cheamă privirea şi curiozitatea voastră? Întunericul sau lumina?

Noapte luminată de stele, de vise frumoase şi de îngeri să aveți, dragii mei.

Cu infinită iubire,
Irina[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

]]>