Timp | Obscuristyst https://obscuristyst.com Partenerul tău în dezvoltare Tue, 16 Apr 2019 11:40:14 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.6.3 https://obscuristyst.com/wp-content/uploads/2016/09/favicon-150x150.png Timp | Obscuristyst https://obscuristyst.com 32 32 Libelula-timp https://obscuristyst.com/libelula-timp/ Fri, 28 Oct 2016 10:38:48 +0000 https://obscuristyst.com/?p=24593 Aşezată inefabil şi paradoxal pe un trandafir galben, libelula metalică numără atentă, în tic-tac-ul mecanismului de ceas descompus pe aripile ei, „pixelii” pânzei pictate pe care s-a aşezat.
Un pandantiv original, pe o față de masă cu imprimeu floral – ar spune unii, privind superficial „natura moartă” din sufragerie.
Nu-i chiar aşa! Eu văd altceva: văd vara bogată în culori înflorite parfumat, văd zborul vibrant al unei insecte delicate. Artiştii care au creat imprimeul cu trandafiri al feței de masă şi libelula-pandantiv au admirat, cu siguranță, spre inspirație şi conectare cu viul, flori înflorite efemer şi adevărat sau libelule rapide, în zbor real. S-au lăsat cuprinşi de bucuria frumosului din natură şi l-au dat mai departe sub formă de creație artistică.
Se pare că frumusețea este necesară sufletului omenesc pentru că îl hrăneşte şi îl vindecă, îl linişteşte şi îl deschide, îl face mai receptiv şi mai atent.
Te-ai uitat azi în jurul tău? Dacă o cauți şi eşti conştient de ea, vei descoperi cât de multă frumusețe ne este dată mereu.
Ceasul nostru intern sau ceasul de la mână ne numără cu precizie orele de lucru sau minutele nesfârşite ale unei situații dificile sau timpul rămas până la un eveniment mult aşteptat.
Ce-ar fi să numărăm şi clipele de grație când ne dăm voie să ne pierdem în admirația frumuseții din jur?
Toamna aurie? Răsăritul de culoarea coralului? Un chip angelic? Strălucirea ploii?
Pierzându-ne în admirație, s-ar putea să ne (re)găsim motivul de a fi, de a ne bucura, de a simți recunoştința profundă. Iar rotițele mecanismelor ceasurilor noastre, care numără secundele trecătoare … se pot risipi pe aripi de libelulă.

]]>
Sens şi secundar https://obscuristyst.com/sens-si-secundar/ Thu, 01 Sep 2016 09:38:11 +0000 https://obscuristyst.com/?p=24179 [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24181″ img_size=”full”][vc_column_text]De multe ori mi s-a spus că viața trece prea repede, că e prea scurtă, că nu e timp să faci tot ce ți-ai dori, că nici nu ştii când se termină piesa şi se trage cortina. Tic-tac, tic-tac, tic-tac… mi s-a amintit, de multe ori, cu amenințare în glas sau în gând.

Eu am altă percepție: când fiecare zi este trăită cu sens, când seara faci bilanțul si numeri binecuvântările unei zile care a trecut minunat, când ştii ce ai de făcut mâine pentru că TU AI ALES să îți dedici secunde, minute, ore prețioase respectivei activități pentru că ESTE IMPORTANTĂ PENTRU TINE, o zi trecută este o zi câştigată. Dacă la fiecare apus soarele îți şopteşte că a văzut, de sus, de la el, din înalt, cum ai aşezat şi azi câteva noi cărămizi, construidu-ți propriul drum auriu, fiecare zi trecută e o zi în plus, un pas înainte, un dar primit, nu o risipă.
Sensul pe care îl dăm vieții noastre, prin acțiunile noastre, merită măsurat, şi nu secundele unui ac bine numit „secundar” pe un cadran relativ, inventat pentru o societate care se crede grăbită.
Tic-tac-ul lui, considerat în mod eronat şi superficial duşmănos, nemilos, de neînvins este doar un ritm al unei melodii oarecare. Poți ține pasul cu el sau îți poți inventa propriul tău ritm de creştere sau evoluție.

Nu sensul „ireversibil” şi „grăbit” al acelor de ceasornic ne măsoară vremea, ci sensul vieții noastre, pe care doar sufletul nostru îl cunoaşte.
Universul are timp. Pentru el, pentru noi, pentru tot şi toate.
Care este sensul şi ritmul tău?

Cu infinită iubire,
Irina[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

]]>
Azi! https://obscuristyst.com/azi/ Tue, 09 Aug 2016 10:07:16 +0000 https://obscuristyst.com/?p=24290 [vc_row][vc_column width=”3/4″][vc_single_image image=”24291″ img_size=”full”][vc_column_text] A şti să (îți) pui întrebările bune este mai important decât să ai răspunsurile la îndemână. Sau să ştii răspunsul „corect”.
Asta pentru că o întrebare prost formulată „te închide”, te poate limita, te poate lăsa prizonierul dilemei „da sau nu?”. Te poate arunca în panica lui „nu ştiu”, „nu pot”, „nu merit”.

Pe când o întrebare bine pusă, îți poate deschide un întreg evantai de posibile răspunsuri, soluții, variante.
Iar soluțiile pe care le căutăm de fiecare dată sunt cele care vrem să ne ducă, până la urmă, spre un unic țel.
Oricât de diferiți am fi unii de alții, altuişti, detaşați sau echilibrați, eficienți, preocupați de rezultate sau indiferenți sau flegmatici, noi, oamenii, căutăm cu toții, fără nicio excepție, un singur lucru: împlinirea.

Ea poate veni prin succes profesional, prin evoluție spirituală, prin iubirea si fericirea pe care le simți având o familie. Împlinirea o poți simți contribuind cu generozitate la binele altora. Poate veni din succesul sau echilibrul financiar, din recunoaşterea publică a propriei valori sau din simplul motiv că eşti sănătos şi ai tot ce îți trebuie.

Cert este că indiferent ce înțelege fiecare dintre noi prin „împlinire”, ne-o dorim şi ne străduim pentru ea în fiecare zi. Fie ea zi de muncă sau zi de odihnă.
Este, la urma urmei, acel potir magic, Sfântul Graal al vieții fiecăruia dintre noi.
Împlinirea! Sau fericirea, dacă vrem si un sinonim.

Doar că, purtați de uraganul de activități şi responsabilități care ajung să ne copleşească, într-o societate în care ne propunem tot mai multe iar timpul se comprimă dramatic, în care ziua are 16 în loc de 24 de ore iar agenda noastră zeci şi zeci de chestiuni de rezolvat…. cine să-şi mai găsească timp să stea să se gândească la împlinirea personală???
Şi dacă v-aş spune un secret? Dacă v-aş împărtăşi o rețetă „instantanee” care să vă dea dintr-o dată, timp să vă gândiți la… fericire…. împlinire….sau…cum i se mai spune mai în glumă, mai în serios … „nemurirea sufletului”?

Am tot citit materiale care „au venit spre mine” în ultima vreme şi am tot trăit recent situații care mi-au amintit de întrebarea cea mai puternică pe care am întâlnit-o vreodată.
Este întrebarea care te propulsează direct la esență, la fundamental.
Este întrebarea care, dacă ai curaj să răspunzi, te va ajuta să te cunoşti mai bine pe tine, în acest moment al vieții tale, în doar câteva secunde.
Este întrebarea care are toate răspunsurile cu adevărat importante în ea. Ți le va pune pe „tava” minții tale conştiente în câteva fracțiuni de secundă.
Este întrebarea care, dacă ne-am pune-o în fiecare dimineață în fața oglinzii şi am acționa în consecință, în acord cu răspunsul generat, este capabilă să ne schimbe întreaga viață în mai puțin de … o săptămâna? O lună?
Pentru că vă vorbesc despre cea mai importantă întrebare a vieții noastre aici, pe Pământ. Vă vorbesc despre acea întrebare miraculoasă care este capabilă să scoată din noi, la suprafață, şi să manifeste în acțiunile noastre toată forța şi măreția care există în fiecare dintre noi.
Este întrebarea care poate suferi foarte uşoare variațiuni legate strict de durată (zi-săptămână-lună-an….timpul este oricum relativ…), însă care funcționează de fiecare dată ca un ciocan care te loveşte în moalele capului şi care, paradoxal, în loc să te adoarmă sau să te pună la pământ, te trezeşte la realitate şi te transformă într-un vulcan gata de erupție. Într-o forță de neoprit, gata de fapte cu adevărat mărețe.
Este întrebarea care te transformă în erou. În eroul vieții tale.
E întrebarea miraculoasă care îți aduce aminte cât eşti de viu şi cât de prețioasă este viața ta.
Şi întrebarea este:
Dacă te-ai găsi chiar acum în dimineața ultimei tale zile pe acest Pământ, ce ai face?





Şi dacă ți-ai răspuns deja, dragul meu, draga mea, te mai întreb un singur lucru:
Ce mai aştepți???

Cu infinită iubire,
Irina[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/4″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”sidebar-blog”][/vc_column][/vc_row]

]]>